duminică, 3 iunie 2012

A fost odata...

            Epocă a marilor înfăptuiri, timp al prefacerilor... România, grație concursului activ al diferiților indivizi ajunși într-un fel sau altul în diverse posturi de conducere, își incepe ascensiunea pe cele mai înalte culmi ale socialismului. Începe procesul de urbanizare, industrializarea, începe alfabetizarea...  În timp ce noul regim făcea eforturi spre a canaliza atenția opiniei publice asupra marilor realizări ale poporului, minți diabolice din cadrul aceluiași regim imaginau noi metode de înlăturare a opozanților. Așa a luat naștere un uriaș lagăr de exterminare ce îngloba 14 colonii de muncă. În coloniile acestea, ”elementele reacționare” urmau să simtă urmările ”fărădelegilor” lor, ”bucurându-se” de un regim aparte de înfometare, bătăi și suprimare fizică.

                                                                  sursa foto: Ziua veche


                                                                         sursa foto: AFDPR

                Colonia Galeșu a avut particularitatea de a fi constituită în special din preoți. De aceea, în acest loc s-a vrut construirea unei mânăstiri, închinate tuturor martirilor care au murit în imensul lagăr. IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a oficiat slujba de sfințire a terenului pe care va fi construită mânăstirea.






                Câteva sute de oameni au participat la minunata slujbă de sfințire și la punerea pietrei de temelie a mânăstirii. 




            
                Datorită unui necaz întâmplat cu o zi înainte, Părintele Iustin Pârvu a participat la această slujbă doar prin telefon, fiind cu sufletul alături de cei prezenți.
                După o scurtă priveghere, a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie pe acest loc, urmată de o slujbă de pomenire a morților.

Un comentariu:

  1. A sosit in sfarsit momentul in care li se arata recunostinta acelora care au suferit, nevinovati fiind, de pe urma regimurilor trecute si chiar a celor contemporane noua, acelora care sufera in continuare daca mai sunt in viata, scapatii fiind din infernul acelor ani grei de teroare si suferinta de la canal, privind la mascaricii ce se pretind a fi liderii ce azi, conducatorii si purtatorii de stindard ai natiei romane. Ne uitam cu smerenie in trecut, privim spre viitor cu inceredea ca Dumnezeu ne priveste, ca e acolo sus si ca nu ne uita, iar noi sa nu uitam ca exista Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere