End game?

         Am ales titlul articolului, gândindu-mă la celebrul film cu același nume. Pentru că ne îndreptăm cu pași din ce în ce mai grăbiți într-acolo... Asta în condițiile în care marea parte a populației doarme liniștită, nevrând sa accepte că orice poveste are două fețe. Acest ”citește pe verso” este ignorat ori din cauza indolenței cu care o șleahtă de indivizi își permit să mintă pe față un popor întreg, ori a groazei pe care cei mai mulți o simt în momentul în care încep să deschidă ochii.  Oricum, titlul ar putea fi și unul orwellian, pentru că direcția e aceeași: școlile sunt dotate cu camere de luat vederi, armata va fi dotată cu drone de ultimă generație, permisele de conducere sunt deja dotate cu faimosul cip electronic și companiile de telecomunicații sunt obligate să stocheze datele timp de 6 luni. 

      Este de-a dreptul impresionant efortul făcut de grupuri mai mult sau mai puțin oculte, pentru monitorizarea noastră. Deranjăm prin faptul că existăm, iar asta înseamnă că trebuie să se știe în fiecare secundă unde suntem și ce facem. Partea bună în toată treaba asta este faptul că ”ei„ se simt amenințați, că-i speriem și de aceea investesc atât de mult în mijloace de monitorizare. Partea proastă, e că lichelele noastre politice ling tălpile și se gudură pe lângă alte lichele politice, doar pentru a-și putea satisface nevoia de putere. Aviditatea lor este atât de mare încât își vând și ultima părticică de bun simț, rămasă pe undeva, prin cotloanele (sau colonurile) lor. După care, apare unul și ne vorbește despre ciocoi. Scârbavnicii nici măcar nu se mai văd, trebuie doar să ajungă ”acolo” și fac orice pentru asta. După ce se vând pe ei înșiși, datorită valorii nule pe care o au, trebuie să ne vândă și pe noi. Ne vând pământul, ne vând resursele, NE VÂND LIBERTĂȚILE!

            Cred că, deja, am ajuns la stadiul în care toate eforturile depuse de ”the bright side”- reprezentată prin destul de multe organizații și asociații, sau chiar persoane care își dau tot interesul pentru conturarea mocirlei în care suntem ținuți cu forța - sunt inutile. Cred că numai o viață duhovnicească ne mai poate ajuta să ne recăpătăm rațiunea.